5 lucruri învățate în izolare. Text de Diana Moldoveanu

Când am primit vestea care anunța începutul izolării noastre voluntare eram sigură că, în cele două luni pe care le anticipam acasă voi învăța:

• Cel puțin 2-3 skill-uri noi pe partea de business, sens în care mi-am pregătit vreo 7 cărți de citit. Nu am citit nici măcar una. Nici măcar un capitol. Am citit 4 pagini.
• Cel puțin 5 rețete noi de prăjituri. Nu, am gătit fix ce știam și cum știam. Am făcut un singur experiment, cu o galette cu fructe. Delicioasă. Fattening though.
• Cel puțin 3500 de cuvinte noi în spaniolă. Am descărcat aplicația și am lăsat-o nedeschisă. Prin urmare, acum câteva zile am șters-o.
• Cel puțin un workout pe de rost. Well, dacă tot funcționează aplicația, ce rost are? Am făcut aceleași exerciții, ba chiar unele mai ușoare decât de obicei. Nu am excelat la mood.
• Cel puțin 165524352 lucruri noi împreună cu D, băiețelul meu de 4 ani. Nu, am jucat aceleași jocuri plictisitoare pentru mine, super faine pentru el, cu dinozauri și LEGO.

Totuși, am învățat câte ceva din această perioadă. Cele două luni în care am ieșit destul de rar din casă, cele două luni în care am muncit cu toții de acasă, inclusiv copilul. Că tot o muncă a fost și pentru el să ne suporte. Și o face în continuare. Deci iată cele 5 lucruri (dar au fost mai multe), pe care le-am învățat:

• Că nu trebuie să-mi fac planuri. Deși zilele păreau previzibile, nu au fost deloc așa. Eram acasă, teoretic copilul era happy, hrănit, jucat, vesel, iar eu puteam lucra liniștită două ore. Nu. 3 secunde mai târziu se declanșa haosul.
• Că nu trebuie să învăț ceva. O vreme m-a frustrat că toată lumea în jur părea să-și dezvolte noi abilități și cunoștințe. Eu nu. Și e ok.
• Că nu e atât de greu să stabilești reguli. Screen time redus e posibil, surprinzător.
• Că ne place să stăm împreună. Eram convinsă că ne vom scoate ochii. Că ne vom sătura unii de alții. Că ne vom certa zilnic. Cred că prima ceartă serioasă a venit după vreo 5 săptămâni. Și a durat 5 minute. Deci nouă ne-a prins bine.
• Că nu trebuie să știi totul. Ia fiecare zi pe rând. Ce nu s-a făcut azi, va fi făcut mâine. Sau poimâine. Și nu va muri nimeni. Viața merge înainte, cu sau fără noi. Iar asta am văzut-o de la fereastră, observând în fiecare zi cum se schimbă orașul sub ochi.