5 lucruri esențiale învățate în perioada de izolare by Camelia Cavadia

„De ce am orbit, Nu știu, poate că într-o zi vom afla motivul, Vrei să-ți spun ce cred, Spune, Cred că n-am orbit, cred că suntem orbi, Orbi care văd, Orbi care, văzând, nu văd” – ei bine, cu acest citat în minte mi-am petrecut zilele trecute , gândindu-mă că poate toți ar trebui să citim cartea lui Saramago „Eseu despre orbire” pentru a ne înțelege mai bine, pe noi și lumea în care trăim, pentru a reevalua și reconsidera totul. Poate nu ne-a ajuns propria pandemie, poate avem nevoie să o multiplicăm ca să-i înțelegem și mai bine sensul. Încerc să mă conving că ar fi minunat să citim toți cartea asta, însă mă contrazic repede singură, căci și dacă am citi-o tot n-am înțelege toți aceleași lucruri. Și chiar dacă le-am înțelege, le-am uita la un moment dat. Și chiar dacă le-am uita, nu am face-o toți în același timp și în aceeași măsură.  Și chiar dacă nu le-am uita, le-am transforma în fiecare zi sensul, luând doar ceea ce ne convine, ceea ce ne aranjează, pentru că „Unii dintre orbii de aici au oarbă nu numai vederea, ci și mintea”, spune tot Saramago în aceeași carte.

„Eram fericiți și nu știam” au fost cuvintele care odată spuse de cineva am simțit că ne aparțin tuturor și ajung să ne definească pe toți, oriunde ne-am fi aflat. Chiar dacă nu am fost noi cei care le-au rostit, sigur le-am avut înăuntrul nostru, iar faptul că cineva le-a scos la suprafață a fost ca și când ni le-ar fi luat de pe limbă.

Spunem cu toții că lumea nu va mai fi niciodată la fel după această pandemie și adevărul este că s-ar putea ca în aceste clipe chiar să credem asta, dar s-ar putea la fel de bine să uităm peste puțin timp ce am trăit, ce am învățat în perioada asta sau am crezut că am învățat. Rămâne de văzut ce vom păstra sau ce vom alege să răstălmăcim, ajungând să credem  în realitatea pe care ne-am construit-o fiecare dintre noi.

Iată care sunt 5 lucruri esențiale învățate în perioada de izolare (pe care aleg să le exemplific prin citate din cartea recent (re)citită a lui Jose Saramago, „Eseu despre orbire”, la care am făcut referire mai sus:

1. Fiecare lucru rău aduce cu el și ceva bun. Trebuie doar să fii deschis să-l vezi.

„Din fericire, cum istoria umană a tot dovedit, adeseori un lucru rău aduce ceva bun”, scrie

Saramago în cartea citată mai sus, iar aceasta este una dintre micile revelații pe care le avusesem deja până să fi ajuns să citesc paginile respective. Pesemne că până  la această pandemie am fost oarbă și nu am văzut libertatea care era fix în fața mea. Obișnuită să funcționez într-un sistem care presupunea prezență fizică într-un interval de timp dat, am continuat să văd pereți acolo unde, de fapt, nu (mai) existau. Am înțeles abia acum că, din fericire, avem un job pe care îl putem face de oriunde, poate chiar mai bine și mai eficient. Că avem atât de multă libertate pe cât ne dorim, iar acesta este un lucru de care nu cred că mi-aș fi dat seama dacă nu am fi traversat această perioadă.

2. Sunt ceea ce sunt și nu pot schimba (foarte mult) felul în care sunt construită. Așadar, nu-mi

rămâne decât să mă-mpac cu acest fel de a fi. Uneori, constat că sunt mai puternică decât cred, deși sunt slabă atunci când ar trebui să fiu puternică și sunt puternică atunci când ar fi de înțeles să fiu slabă. Cred că ceea ce vreau să spun mai exact este faptul că trebuie să mă împac cu acest fel de a fi, chiar dacă de cele mai multe ori e total anapoda. „În adâncul nostru este ceva care n-are nume, acest ceva suntem”.

3. Învăț intens să trăiesc mai mult în prezent, să-l prețuiesc mai mult pe „acum” decât pe

„mâine” sau „ieri” și cred că e pentru prima oară în viață când simt nevoia s-o iau mai ușor. Chiar dacă sunt genul de om care valorizează prezentul prin perspectiva viitorului, învăț să-ncerc să-mi fac mai puține griji pentru viitorul îndepărtat și să trăiesc frumos acum. „Nu știu dacă o exista viitor, acum trebuie să vedem cum să reușim să trăim în acest prezent, Fără viitor prezentul nu are niciun sens, ca și cum nu ar exista.”

4. E important cum trăiești fiecare clipă și e important să nu lași frica sau teama să te schimbe,

să te urâțească. De fapt nu trebuie să lași nimic să te urâțească, deși viața îți poate da prilejuri nenumărate pentru a face asta. Să știi că dacă mori în acel moment ești omul care vrei să fii, nu cel pe care ți-ai dori să-l repari mai apoi.

„Când nevoia te strânge cu ușa, când trupul se zvârcolește în durere și angoasă, atunci se vede lighiona care suntem.”

5. Totul este imprevizibil, orice se poate schimba și nimic nu e definitiv. Oricât de mult ne-am

dori să ne controlăm viețile (sau măcar să avem impresia asta), întotdeauna vor exista lucruri care vor fi mai presus de noi, care se vor întâmpla, fără ca noi să putem influența sau schimba ceva „Cum trece timpul, mai ieri eram fericiți aici (…)” sau „Cât despre muzee, te doare sufletul, ți se frânge inima (…) toate tablourile, toate sculpturile, fără nimeni care să se uite la ele.”