Cuvântul gelozie vine de la cuvântul grec zḗlos, ce avea semnificaţia de nerăbdare, dar şi de zel, pasiune sau rivalitate. Termenul era asociat cu imaginea bulelor de apă în fierbere.

Gelozia are rădăcini adânci şi poate fi bine observată în mitologia greacă, unde Hera, soţia lui Zeus, pedepseşte frecvent amantele soţului sau copiii acestora. Dar şi Dumnezeul biblic este gelos. Atât iudaismul, cât şi creştinismul îmbrăţişează acest concept în cele 10 porunci. Cultura iudaică a profitat de îndemnul biblic „Să nu râvneşti la nevasta vecinului” şi „Să nu comiţi adulter” şi a promovat fidelitatea prin intermediul unei testări psihologice. Soţul gelos putea să-şi aducă soţia la templu, pentru a fi supusă unui „test divin”. Se spune că soţia era pusă să bea un amestec miraculos (apă cu praf de pe podeaua templului) ce, în cazul infidelităţii, ar fi determinat carnea să cadă de pe coapse şi corpul să se umple cu aer. De fapt, vorbim de un test ingenios de presiune psihică, ce putea să determine unele semne fizice relevante pentru infidelitate. În absenţa acestor semne, soţul s-ar fi liniştit şi şi-ar fi continuat relaţia maritală. Subiectivitatea acestei testări ne poate duce deja cu gândul la subiectivitatea interpretărilor din gelozia patologică. În budism, termenul „Irshya” reflectă, în acelaşi timp, gelozie și invidie. De altfel, nici iudaismul nu e departe de această asociere. Cain e „gelos” pe faptul că Domnul preferă mielul-ofrandă oferit de Abel şi nu fructele sale, oferite cu aceeași dăruire. În limba engleză (dar și in alte limbi), sensul de invidie e și azi profund asociat celui de gelozie.

Gelozia este, de fapt, un amestec complex de emoţii ce include ca nucleu anticiparea pierderii unui statut căruia i se oferă o valoare ridicată. Mixul emoţional, asociat deteriorării conexiunii umane intime, include nu doar furia şi resentimentele, nu doar învinovăţirile asociate pierderii condiţiei respective, dar și sentimentul de neputinţă, de frică, de îngrijorare, de tristeţe, deznădejde… toate, amestecate într-o percepţie globală de nesiguranţă, de instabilitate. Emoţiile asociate geloziei includ chiar şi excitarea sexuală, stimularea dorinţei de a poseda partenerul/partenera.

Unele cercetări arată că e posibil ca gelozia să crească frecvenţa şi intensitatea activităţii sexuale pasionale. Această reacție poate face parte din procesul mai amplu de reconfirmare a propriei imagini sexuale a celui care se simte trădat. Gândurile, emoţiile şi acţiunile persoanei geloase arată, cel mai frecvent, o imagine de sine rănită, similară rănilor provocate de invidie. Procesul de refacere psihoterapeutică ține cont de acest aspect și include două elemente principale: refacerea relaţiei pe baza redefinirii comunicării în cuplu şi restabilirea încrederii în sine, fără de care nu poate exista încrederea în celălalt.

White şi Mullen arată că gelozia are atât o componentă cognitiv-afectivă asemănătoare anxietăţii – în care persoană geloasă îşi pune întrebări dacă are capacitatea de a face faţă unei ameninţări – cât şi o componentă de interacţiune sistemică, în potenţialul triunghi erotic şi în mediul cultural înconjurător. Unii psihologi susţin astfel că ar exista unele etape ale dezvoltării geloziei ce includ cateva întrebări-cheie: a) care e probabilitatea ca persoana rivală să îmi ia partenerul de cuplu? ce are el/ea şi nu am eu ? b) cât de mult îmi iubesc partenerul de cuplu? ce aş avea de pierdut ? ce poate am pierdut deja? c) care sunt valorile morale în care cred și cum se potrivesc ele cu situaţia actuală -pot sau nu pot să accept ce s-a întâmplat? Bineînțeles că răspunsurile la aceste întrebări sunt influențate de starea de sănătate psihică a persoanei geloase, de trăsăturile de personalitate ce „sculptează” gelozia. Cu alte cuvinte modul în care reacţionează ‘tigrul gelos’ ţine mult de capacitatea ‘maimuţei’ cognitive de a-i oferi încredere în sine, stima de sine.

Aparent gelozia are unele particularităţii ce difererentiază reacţiile bărbaţilor şi femeilor. În cazul multor bărbaţi, percepţia infidelitaţii sexuale e mai dureroasă decât infidelitatea emoţională. În cazul femeilor, percepția infidelității emoţionale ar fi cotată ca fiind mai dureroasă decât infidelitatea sexuală. Această diferenţă a fost explicată de psihologi pe baza dorinţei ancestrale a bărbatului de a avea o certitudine asupra paternităţii, respectiv pe nevoia femeii de a avea un tată grijuliu, preocupat de creşterea copiilor ei. Cu toate acestea, pentru un procent important dintre bărbaţi infidelitatea emoţională e mai dureroasă decât infidelitatea sexuală. Cercetătorii sugerează că diferenţele de percepție a geloziei între sexe ar fi explicate mai degrabă prin diferenţele individuale în stilul de ataşament al persoanelor incluse în studiu, indiferent de sex. Specialiștii arată că 65% dintre persoanele care aveau un ataşament de tip anxios-evitant (vezi capitolul despre atașament din cartea Tigrul si Maimuta) au susţinut că ar fi semnificativ mai geloase când ar fi vorba de o infidelitate sexuală, decât de o infidelitate emoțională. În cazul persoanelor care au un ataşament sigur, 77% dintre persoane, inclusiv bărbaţii, au susţinut că suferă de o gelozie mai profundă atunci când e vorba de o infidelitate emoţională, faţă de una sexuală. Diferenţele constatate au fost statistic semnificative (p <0,001), indicând a asociere clară între tipul geloziei şi stilul de ataşament. Experiența personală în urma evaluării datelor culese prin www.sex-psi.ro confirmă această asociere. Paragraful de mai sus provine din Tigrul si Maimuta, de Rares Ignat – o carte despre comportamente sexuale & psihosexologie, Afla mai multe despre gelozie, infidelitate, disfunctii sexuale si multe alte subiecte ce tin de sexualitate, citind cartea a carei lansare are loc in luna februarie.

Când gelozia nu e toxică

E important să realizezi când pasiunea devine o emoție periculoasă. Pe de-o parte, pasiunea are clar o latură pozitivă, ce ne inspiră în atingerea obiectivelor, ne ajută să fim mai aproape emoțional de cei care ne sunt dragi. Ne sprijină atât în obținerea dragostei, cât și în dobândirea prestigiului. Despre piesele lui Shakespeare, creațiile lui Michelangelo, invențiile lui Da Vinci sau Edison și despre multe altele putem spune că e puțin probabil să fi existat fără pasiune. Fără pasiuni, viața ar fi, probabil, searbădă și poate am zace cât e ziua de lungă în pat și am trândăvi.

Pe de altă parte, unul din trei bărbați declară ca a experimentat sentimente de gelozie ce au scăpat de sub control, că gelozia l-a făcut să se gândească că-și dorește să rănească fizic o persoană. Important e că mulţi dintre aceşti ‘tigri geloşi’ au reuşit într-un final să evalueze obiectiv percepţiile eronate ale ‘maimuţei’.

Gelozia nu e însa întotdeauna o emoție toxică. Gelozia rațională poate avea un rol protector in cuplu. Poate duce la prevenire a unei potențiale infidelități. Ea stabilește anumite hotare, unele granițe ce întăresc legătura din cuplu. Nu rareori, gelozia poate fi un semn că persoana geloasă nu se mai simte luată în considerare suficient de mult, fie că și-a pierdut o parte din prestigiul ce venea din altă zonă decât cea a relației de cuplu, fie că primește efectiv mai puțină atenție.

În alte cazuri, persoana care percepe că nu primește suficientă atenție poate să declanșeze, la rândul ei, gelozia partenerului, prin aducerea în discuție a unor situații ce evocă o potențială infidelitate: ex., comentarii despre parteneri din trecut sau despre colegi de la birou. Patru din zece femei recunosc că utilizează gelozia pentru a testa calitatea relației de cuplu. Uneori, chiar promovarea în muncă a partenerului de cuplu poate declanșa o astfel de testare a relației prin intermediul geloziei, pentru a echilibra „balanța puterii” în cuplu.

De multe ori, apăsarea „butonului geloziei” nu face parte dintr-o strategie de răzbunare pentru lipsa atenției. E, mai degrabă, parte dintr-o strategie de recăpătare a încrederii în propria persoană și de întărire a angajamentului partenerului. În relațiile neoficializate, poate fi atrasă atenția că mai sunt disponibile și alte opțiuni, în cazul în care legătura de cuplu nu se va întări prin căsătorie. Nu în ultimul rând, apăsarea „butonului geloziei” poate fi un semnal că interacțiunea sexuală în cuplu suferă în ultima vreme.

E, astfel, foarte important ca apăsarea „butonului geloziei” să fie interpretată corespunzător, pentru a produce efectul așteptat (ex., întărirea implicării în relație) și nu doar o creștere a nivelului suspiciunilor.

Deşi piesa lui Shakespeare ne lasă să înţelegem că „cine se îndoieşte şi suspectează, iubeşte puternic”, intensitatea geloziei nu este o măsură a afecţiunii decât într-o mică măsură. Un experiment restrâns, în care a fost evaluat longitudinal nivelul geloziei în cuplu, în momentul intrării în studiu şi mai apoi după șapte ani de conviețuire, confirmă că un pic de gelozie nu strică într-un cuplu. La cea de a doua evaluare, cuplurile care au rămas căsătorite, aproximativ un sfert, aveau un scor mediu al geloziei de 168 de puncte, faţă de doar 142 de puncte la cuplurile care nu au rămas împreună. Cu alte cuvinte, un pic de gelozie (diferența nu a fost semnificativă) poate să fie asociată uneori cu stabilitatea unui cuplu. O altă evaluare mai amplă (651 de studenţi) a arătat însă că unul din trei cupluri declară că gelozia le generează probleme semnificative în relaţia actualăO situație destul de frecventă ce împinge pe cineva să comită o infidelitate e, de fapt, chiar gelozia. Se întâmplă, destul de des, ca atunci când un partener (cu puțină încredere în sine) e gelos, să amplifice atât de mult granițele de prevenție a infidelității încât acestea să înceapă să devină foarte restrictive, dăunătoare relației. În aceste situații, infidelitatea poate să apară ca o reacție de genul: „Dacă tot îmi faci pe degeaba viața amară cu gelozia ta, măcar să ai de ce”.

Infidelitatea există oriunde pe glob și chiar dacă motivația principală a începerii unei relații extraconjugale poate fi diferită, există un aspect comun atât la bărbați, cât și la femei: beneficiile infidelității sunt percepute a fi semnificativ mai ample decât posibilele costuri catastrofale pentru relația de cuplu. Asta poate să însemne fie o deficiență în percepția beneficiilor relației, fie o deficiență reală a relației de cuplu. În ambele situații, a solicita sprijinul terapeutului de cuplu poate fi o idee bună. În cazurile mai puţin complicate, terapia de cuplu poate ajuta la depăşirea momentului şi la conştientizarea aspectelor distructive ale situaţiei. În alte cazuri, de gelozie patologică, este însă nevoie și de o terapie medicamentoasă, care să vină în sprijinul psihoterapiei, pentru a putea face faţă „monstrului cu ochi verzi”.

Paragraful de mai sus provine din Tigrul si Maimuta, de Rares Ignat – o carte despre comportamente sexuale & psihosexologie, Afla mai multe despre gelozie, infidelitate, disfunctii sexuale si multe alte subiecte ce tin de sexualitate, citind cartea a carei lansare are loc in luna februarie